Totul e perfect si nu poate fi altfel
Primul pas este sa intelegi si sa accepti ca Dumnezeu (Creatorul, Focul cel Viu si Vesnic ... sau oricum ai dori sa-L numesti) chiar este in tot si in toate. Adica este in tine, cat si in prietenul sau dusmanul tau. Este in ceea ce numesti bine, la fel de mult ca si in ceea ce numesti rau. E socant sa vezi viata in acest fel, pentru ca ai fost invatat sa iubesti " binele " si sa urasti " raul ", ca drumul spre Dumnezeu e ingreunat sau chiar blocat de adversarul sau ( cu coarne). Nu mai conteaza ca (teoretic) binele invinge pana la urma, pentru ca oricum viata iti da permanent dovezi ca ambele variante sunt la tot pasul; pentru ca ambele variante sunt in Dumnezeu. Ele doar sunt si tu esti cel care alegi o manifestare sau cealalta, tu hranesti lupul alb sau pe cel negru, dupa cum spune o pilda.
Al doilea pas te scapa de frici: nu poti gresi in fata Lui, pentru ca propriile alegeri sunt cele care te duc spre un rezultat sau altul, iar daca El nu ar fi de acord cu ceva, are si Puterea si Mijloacele sa te impiedice. Da, este adevarat ca uneori ai senzatia ca nu ai de unde alege; si atunci ar trebui sa schimbi pur si simplu perspectiva de a privi (nu poti singur, cere ajutor). Prezentul tau este rezultatul trecutului tau, nu al altuia, deci nu poti da vina pe ... cineva, ci doar sa fii mai atent la pasii pe care-i faci, gandindu-te si la consecinte. Adica asuma-ti ! Ganduri, intentii, cuvinte, fapte, tot ceea ce te defineste. La fel de adevarat e ca nu toti pornesc in viata cu aceleasi daruri, talente, perspective. De aceea nu ai de ce sa te compari, in sensul sa te judeci, cu altii. Compara doar ce ai fost ieri, cu ce ai devenit azi. Daca iti place, mergi inainte. Daca nu, schimba ceva ce depinde de tine, nu de ceilalti, sau nu incerca sa-i schimbi pe ceilalti, ca nu vei reusi. Garantat.
In acest mod, simplu in esenta, intelegand ca totul este Dumnezeu si ca doar tu (egoul sau individualitatea ta) determini evenimentele si persoanele cu care te intalnesti, incepi sa te relaxezi, sa te ierti, sa te iubesti, incepi sa privesti situatiile din viata ta nu ca pe o confruntare, ci ca un mod in care permanent afirmi cine esti si, mai ales, cine vrei sa devii in continuare.
Aceasta e perfectiunea.