Sensul vietii omului, o fiinta atat de complex creeata

La prima vedere, totul este facut pentru ca viata sa se regenereze si sa se perpetueze. Pamantul ofera suport si substanta la toti, plantele hranesc si adapostesc animalele, animalele ... sunt domestice si salbatice. Cele domestice ajuta omul si-I servesc drept hrana. Cele salbatice deparaziteaza sau polenizeaza plantele (deci simbioza), se mentin in echilibru ca specii si .... La inceputuri serveau ca hrana omului. Astazi, sunt baza pentru testari de medicamente, de arme si ca subiect de observare pentru a intelege comportamentul unui individ intr-o colectivitate sau izolat

Privit la modul general, fiecare nivel de viata are un rol pentru nivelul inferior ( de a ingriji), unul pentru cel superior (de a servi) si un mecanism de reglare si adaptare la nivelul propriu, avand la baza o familie sau colectivitate mai mica sau mai mare.

Omul, privit la scara globala, se pare ca foloseste si distruge in mod nenecesar nivelul de viata inferior, iar nivelul de viata superior il serveste cu emotii si energii instinctuale, aproape la nivel animalic, desi este dotat cu constiinta si constienta. Omul emite stari de respect sau obedienta doar din frica, sau mai rar din spirit altruist, de sacrificiu, din iubire, la fel ca si unele animale care se ataseaza de stapanul lor.

Un animal isi alege un stapan pe care-l respecta si-l iubeste (in felul sau), dar are si dreptul la viata sa proprie, la nivelul sau de dezvoltare si evolutie.

Omul stie ca ar trebui (prin natura Universala a vietii) sa slijeasca nivelului superior (cu ganduri, intentii, emotii) dar o face ori din frica, ori din disperare, ori mecanic (doar pentru ca "trebuie"), ori ... foarte rar, la scara globala ... pentru ca intelege si simte ca primeste foloase la schimb, pentru trup, minte si inima. Poate parea mercantil, dar oamenii actioneaza pentru a-si produce placere: sa fie mangaiati si ocrotiti (fizic), sa simta iubire si apreciere (suflet), sa aiba certitudini sau justificari pentru " corectitudinea " manifestarilor lor (mental).

Deci, oricum ai privi, omul trebuie sa respecte o regula generala a vietii: INTEGRAREA in nivelul de viata propriu si colaborarea cu toate celelalte. Orice tendinta de izolare, constienta sau nu, atrage dupa sine pierderea sustinerii (de la nivelele inferioare) si a ocrotirii (de la cele superioare).

Ce e de facut, sau de inteles din asta ?

Ca omul, pentru a respecta armonia universala, trebuie:

• Sa respecte tot ceea ce il inconjoara, putand folosi orice, atat cat necesita perpetuarea vietii in comuniune cu celelalte forme de viata,
• Sa inteleaga si sa isi asume ca orice echilibru stricat, are mecanisme de reechilibrare ce vor actiona inexorabil, chiar si in dauna individului sau a colectivitatii
• Sa caute permanent sfatul, indrumarea, sustinerea nivelului superior de dezvoltare a vietii, din intelegere, convingere si bucurie.

In fiecare clipa si in orice situatie.

In concluzie, scopul individual al vietii unui om este intelegerea si imbratisarea rolului de individ in cadrul colectivitatii si al mecanismelor de functionare, descrise mai sus. Restul, adica satisfactia, vine de la sine. Parerea mea.