Primul pas este sa intelegi si sa accepti ca Dumnezeu (Creatorul, Focul cel Viu si Vesnic ... sau oricum ai dori sa-L numesti) chiar este in tot si in toate. Adica este in tine, cat si in prietenul sau dusmanul tau. Este in ceea ce numesti bine, la fel de mult ca si in ceea ce numesti rau. E socant...
Privind cu detasare, totul este un peisaj. Ma vad miscandu-ma in aceasta lume si inteleg ca lucrurile si evenimentele au un scop doar pentru ca egoul le confera unul. Cel care priveste prin ochii mei doar contempla. Nu cauta ceva anume. Ar putea doar sa traiasca experiente ... adica sa simta cum e sa ... sau atunci cand ...
Indemnul ar putea fi interpretat ca o invitatie la inconstienta (adica celebrul "dupa mine potopul"), la ruperea de trecut sau de viitor (cand stim ca trecutul a generat prezentul, iar atitudinea prezenta este cea care construieste ziua de maine), la iresponsabilitate (mie sa-mi fie bine, acum).
La prima vedere, totul este facut pentru ca viata sa se regenereze si sa se perpetueze. Pamantul ofera suport si substanta la toti, plantele hranesc si adapostesc animalele, animalele ... sunt domestice si salbatice. Cele domestice ajuta omul si-I servesc drept hrana. Cele salbatice deparaziteaza sau polenizeaza plantele (deci simbioza), se mentin...